Am 46 de ani, păr alb, riduri, șunculițe

De când n-am scris... 
În ultimii ani (3,5 – am pierdut contul), așa încep aproape toate postările mele. 
Nu mai ajung să scriu, prea multe de făcut... am acumulat atâta oboseală de nu se poate descrie în cuvinte. 
Și dacă eu, fără copii și soț, mă simt așa... atunci ce pot zice celelalte femei de vârsta mea, care au familie? 
Fiecare dintre noi are povestea sa. 
Și multe povești nu se pot spune. Ori nu trebuie spuse. 

Martie 2022. 
Război în Ukraina, 
Șocul a fost incredibil pentru mine, căci nu trăiesc (neapărat) pe lumea asta. 
Nu mă uit la televizor, nu citesc ziare, nu asculta la radio. 
Vreau să zic că-s mai tot timpul cu capul într-o poveste. Mai bine zis, poveștile sunt în capul meu. Prea multe. Nu este loc de știri din lume. 
De război am auzit de la un prieten. 
Am crezut că glumește. 
Mi s-a părut o aberație totală.  

— Cum, mă, război? În 2022?! Pentru ce? Pământ? 

Nu știu ce să spun despre asta. Cine sunt eu să mă pronunț? Este un subiect care mă depășește. 
Poate într-o zi. Degrabă sper. 

În titlu zic că am 46 de ani de-acum. 
Firele de fir alb s-au înmulțit considerabil. 

woman-grey-hair

Le vezi? 
Am încercat să le ascund o vreme, oxigenându-mi părul. 
A funcționat. 
Acum aș vrea să fie tot alb, să nu se vadă diferența. 
E și la modă. 
Dar ce-mi pasă mie de modă? 
Mă mir că am observat asta. 

Ridurile nu ies în evidență în poza de mai sus. 
Nu folosesc niciun filtru când fac fotografii, dar caut lumina cea mai potrivită pentru o poză decentă. 
Mi-e frică să-mi văd ridurile imortalate. 
Le văd pe ecranul laptopului. Așa cum văd și firele de păr alb. Strălucesc. 

Ce-o să fac la 50 de ani? 60, 70... dacă ajung? 
N-o să mai fac nicio poză? 
E chestiune de vanitate oare? 
Am crezut că sunt okay cu vârsta mea. 
Dar poate că nu sunt. Ori nu în totatlitate. 

Am și ceva șunculițe. 
Dar am fost foarte norocoasă. 
Datorită taliei înguste, e greu să zici că sunt „grăsuță”, chiar dacă port mărimea 12 în Anglia. Cred că-i 44 în Europa. 
Câteodată, pantalonii mărimea 12 îmi sunt mici. 
Da, depinde de firma care-i confecționează. Made in China, de regulă. 
Însă, cred că șezutul meu are o mărime mai mare. 
Așa cum talia ar purta mărimea 8. 
Fleacuri. 

Toate fleacuri. 
Oamenii mor de foame și de sete. 
Bombele le șuieră deasupra capetelor. 
Gloanțele trec pe lângă sau prin ei, iar eu mă plâng de... bătrânețe. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toate părerile exprimate cu bun simț sunt binevenite. Aroganța deghizată în critica constructivă, ofensele, insultele, vulgaritățile etc. nu vor fi publicate. O viață frumoasă să ai.

Declarație de iubire